De mult vroiam sa mai scriu cate ceva, insa nu mi s-a parut corect… nu stiam ce mai pot scrie dupa tragica veste… nu stiam ce ar fi mers in continuare cand de fapt in continuare nu mai era nimic. asadar va trenui sa pun un punct . si sa incep de la capat.
Andrei Teodoroiu a fost fratele unei foste colege de gimnaziu… nu l-am cunoscut personal, insa pe ea am cunoscut-o timp de 4ani, am asteptat-o acum doi ani la revederea de 10 ani impreuna cu dirigul insa nu a aparut caci tocmai luase un job. I-am simtit lipsa.
Pe Andrei l-am promovat si cazul lui… cazul bunicei mele nu l-am promovat desi si acesta facea parte dintr-un sistem bolnav. Bunica mea a murit cu cateva zile inaintea lui Andrei ca si cum… na fiind diferenta de varsta era normal ca ei sa i se intample prima acest lucru.
Pe bunica nu am avut timp s-o plang… s-a inatmplat prea repede… si totusi prea tarziu…. o plang in seara asta… Mi-am dorit sa am o clipa de liniste sa fac o pauza sa am timp… sambata imi pusesem in portbagaj o punga cu micimile pe care i le duceam de obicei… duminica insa era prea tarziu. Luni m-am dus la mama, marti m-am imbracat in nergu, miercuri din nou, de data asta pentru un unchi de-al lui Tiberiu, miercuri seara m-a sunat Diana sa ma intrebe daca stiam despre Andy, … n-am avut timp sa aflu. Am aflat mai tarziu…
Regret lipsa acuta de timp cu care ma confrunt in general si mai ales zilele astea… in care fac de toate si totusi cand trag o linie nu fac absolut nimic.
Nu am timp sa ma mai gandesc si la altceva, nu am timp sa-mi telefonez bunicii, rudele, parintii… nu am timp nici pentru mine… nu stiu oare ce fac? Nicioadata nu mi-am gasit timp decat atunci cand era prea tarziu…
Regret moartea unui copil care s-a stins prea repede din cauza unui sistem medical… romanesc. Si pentru care am facut cat am putut.
Regret moartea bunicii mele, care s-a stins prea tarziu si pe care boala a macinat-o prea mult, din cauza unui sistem medical romanesc. Si pentru care nu am facut cat am putut.
Regret faptul ca nu am putut fi langa parintii mei in toate acele momente… si mai ales regret ca nu am fost langa mama si ca sa nu o fac sa sufere nu am putut pana acuma sa o plang pe bunica mea.Simteam ca daca ma vede mama plangand … va suferi mai mult stiind ca pe mine ma doare, asadar m-am tinut tare, i-am zis intotdeauna ca asa a vrut Dumnezeu.
Regret faptul ca pot vorbi de manipulare, ca stiu ce se intampla in Franta, ca pot sa inteleg ce se promoveaza si ce nu, ca stiu ce se mai misca in lumea asta, insa nu stiu ce se intampla langa mine. Sunt destul de mare sa inteleg astfel de lucruri si insa, destul de mica sa le pot face fata. Nu am mai putut scrie nimic pur si simplu din imposibilitatea de a trece peste perioada asta in care va trebui sa inteleg ca … azi maine generatiile se vor schimba, inlocui. Locul nostru va fi luat si noi vom lua locul altuia. Si totusi nu avem timp sa luam locul altuia, sa trecem in alta etapa a vietii, tinem cu dintii de ceea ce suntem astazi si asa vrem sa fim de aici in colo. Nu avem timp sa ne maturizam, sa mergem mai departe, sa luam locul pe care scrie parinti, bunici, strabunici…. ii lasam tot pe ei, iar ei nu mai pot.
Astazi o plang pe bunica de fapt, d-asta a durat atat de mult timp. Mereu mi-am gasit cate o scuza, sa nu o vad sa nu merg la ea, fiind batrana fiind bolnava, mereu am invocat lipsa timpului, ma gandesc oare noi om avea vreodata timp sa murim? sau si atunci nu o sa ne linistim si nu vom avea timp pentru asa ceva?
Regret disparitia unui suflet tanar si totodata a unui suflet drag!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………..
…………………………………………………………
………………………………………………..
…………………………………..
…………………………
………………
…………..
………
…..
…
..
.
